AŞTEPTÁ, aştépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ♢ Loc. adv. La sfântul- (sau la moş-) aşteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcţii negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-şi închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

AŞTEPTÁ vb. 1. (înv. şi pop.) a adăsta, (înv. şi reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi. (Mai ~ puţin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (~ o clipă!) 4. v. păsui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui. (Ce te-ai ~ să vezi?) 8. v. ezita.

aşteptá vb., ind. prez. 1 sg. aştépt, 2 sg. aştépţi; 3 sg. şi pl. aşteáptă

A SE AŞTEPTÁ mă aştépt intranz. A spera (la ceva) cu încredere. M-am aşteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare

A AŞTEPTÁ aştépt 1. tranz. 1) A întâmpina stând pe loc un anumit timp. ♢ La sfântu-aşteaptă niciodată. 2) (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar. 3) A dori nădăjduind cu încredere. Aştept să vii. 4) şi fig. A pândi cu răbdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta în expectativă. /<lat. ad-spectare

aşteptá (-t, -át), vb. – 1. A sta undeva pentru a fi de faţă, a adăsta. – 2 A fi gata, a fi pregătit. – 3 A conta, a se bizui pe cineva, a spera. – Mr. aşteptu, megl. ştet, istr. aşteptu. Lat. *adspectāre, prin intermediul unei forme asimilate *astectāre (Meyer-Lübke, Gramm., I, 469; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Puşcariu 145; REW 3039; Candrea-Dens., 104; DAR); cf. it. aspettare (tarent. astittare, calabr. astettare, sicil. astittari, sard. isettare). – Mr. aştiptare înseamnă în acelaşi timp „a aştepta“ şi „a primi, a avea oaspeţi“, accepţie dublă pe care Puşcariu 150 şi DAR o explică prin contaminarea cu lat. exceptare sau cu alb. përes „aştept“ şi „primesc“; mai probabilă este evoluţia normală de la „aştept oaspeţi“ la „am oaspeţi“, cf. fr. j’attends des amis. Geheeb 17 propune etimonul lat. exceptare. – Der. aşteptător, adj. (plin de speranţă); neaşteptat, adj. (care survine brusc, surprinzător).

astepta,pierdere de timp, temporizare