abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio)

ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.

ABNEGÁŢIE s. v. devotament.

abnegáţie s. f. → negaţie

ABNEGÁŢIE f. 1) Devotament până la jertfire de sine faţă de o cauză sau de o persoană. 2) Sacrificiu voluntar; renunţare voluntară la ceva scump. [G.-D. abnegaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis

ABNEGÁŢIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunţare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegaţiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio].

ABNEGÁTIE, - ii s.f. Devotament. Var. abnegare -Din fr. Abnégation

abnegáţie (-ii), s.f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se foloseşte.

!abnegáţie (-ţi-e) s. f., art. abnegáţia (-ţi-a), g.-d. abnegáţii, art. abnegáţiei