ACCENTUÁT, -Ă, accentuaţi, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua.

Accentuat ≠ neaccentuat

ACCENTUÁT adj. 1. tonic. (Vocală ~; silabă ~.) 2. evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) 3. v. proeminent. 4. v. evident.