AFECŢIÚNE, afecţiuni, s.f. 1. Simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. affection, lat. afectio, -onis.

Afecţiune ≠ aversiune

AFECŢIÚNE s. I. 1. v. bunăvoinţă. 2. v. simpatie. 3. v. dragoste. II. v. boală.

afecţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. afecţiúnii, pl. afecţiúni

AFECŢIÚN//E ~i f. 1) Atitudine de dragoste, prietenie şi ataşament faţă de cineva. 2) med. Alterare de natură organică sau funcţională a stării normale a unui organism (uman sau animal); boală; maladie. [G.-D. afecţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. affection, lat. affectio, ~onis

AFECŢIÚNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, ataşament, iubire, căldură. 2. (Med.) Stare patologică a unui organ; maladie, boală. [Var. afecţie s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].