ALÉS¹ s.n. Faptul de a (se) alege. ♢ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ♢ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS², -EÁSĂ, aleşi, -se, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alţii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ♢ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre ţesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S.m. şi f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătoreşte cineva). – V. alege.

ALÉS s. v. selecţionare.

ALÉS adj. 1. v. selecţionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.)

alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)

ALÉS² aleásă (aléşi, alése) 1) v. A ALEGE şi A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese. ♢ Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleşi. Mâncăruri alese. /v. a alege

ALÉ//S¹ ~şi m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~şii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege

aléş, adv. – În mod perfid. Mag. les „pîndă“, cu -a propriu formaţiilor adv. (Cihac, II, 476; DAR). – Der. aleşui, vb. (a spiona, a pîndi, a face o ambuscadă).