ARÍCI¹, arici, s.m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuţit şi corpul gros, acoperit cu ţepi (Erinaceus europaeus). ♢ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ţepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereţii unor canale. 3 (Mil.) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciş. – Lat. ericius.

ARICͲ, pers. 3 ariceşte, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de ariceală. – Din arici¹.

ARÍCI s. v. ariceală, rostogol, scai, scaiete.

ARICÍ vb. v. ridica, zbârli.

aríci s. m., pl. aríci

aricí vb., ind. prez. 3 sg. aricéşte, imperf. 3 sg. ariceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ariceáscă

ARÍCI ~ m. 1) Mamifer insectivor cu botul ascuţit, cu corpul gros şi acoperit cu ghimpi. ♢ ~-de-mare animal de mare cu corpul sferic, acoperit cu ţepi. 2) mil. Obstacol din pari sau din bare aşezate cruciş împotriva tancurilor sau infanteriei. /<lat. ericius

aríci (-ci), s.m. – 1. Animal mamifer insectivor. – 2. Tumoare, javart. – 3. Plantă (Echinope sphaerocephalus). – 4. Herpes. – Mr. ariciu, ariţ, megl. ariţ. Lat. ērĭcius (Diez, I, 349; Puşcariu 118; Candrea-Dens., 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj, it. riccio (sard. rizzu), sp. erizo (astur. arizo, gal. ourizo). Fonetismul prezintă dificultăţi, întrucît rezultatul normal ar trebui să fie ariţ, ca în dialecte. S-a încercat să se explice alterare ţi › ci, care apare şi în mr. şi în it., printr-un tip intermediar eric(u)lus, de către Puşcariu 118; prin erix, -cis, după Philippide, Altgr. Elemente, 2, şi Pascu, I, 38; prin schimbare de suf., de către Pascu, Beitärge, 9. Der. ariceală, s.f. (tumoare, javart); arici, vb. (a-şi zbîrli părul; a se ghemui, a se face ghem; a suferi de ariceală sau de herpes); aricioaică, s.f. – Din rom. provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer, Neugr. St., II, 74), rut. jaric (Candrea, Elemente, 405; Berneker, 448).