ARMĂTÚRĂ, armături, s.f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcţie (de beton armat). ♦ Construcţie care susţine o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor şi dispozitivelor de comandă, de control, de siguranţă etc., montate la o instalaţie, la o maşină etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Înveliş protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor şi crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (după armă).

ARMATÚRĂ, armaturi, s.f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura.

ARMĂTÚRĂ s. v. arsenal.

ARMĂTÚRĂ s. v. armură.

armatúră (muz.) s. f., g.-d. art. armatúrii; pl. armatúri

armătúră (tehn.) s. f., g.-d. art. armătúrii; pl. armătúri

ARMĂTÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care întăresc o construcţie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de susţinere a unei lucrări miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comandă, de siguranţă etc.), montate la o instalaţie sau la o maşină. 5) Îmbrăcăminte metalică de protecţie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armăturii] /<lat. armatura, fr. armature

ARMATÚR//Ă ~i f. muz. Totalitate a semnelor de alteraţie puse la începutul unui portativ care indică tonalitatea lucrării muzicale; armură. /<fr. armature, it. armatura

ARMATÚRĂ s.f. 1. (Muz.) Totalitatea accidenţilor muzicali (diezi, bemoli) puşi la cheie spre a indica tonalitatea ; armură (4). 2. Armătură. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura].

ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcţiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte. ♦ Construcţie de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă].