BĂLŢÁT, -Ă, bălţaţi, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori ţipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orăşeneşti. – Lat. balteatus.

BĂLŢÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.

BĂLŢÁT adj. 1. împestriţat, pătat, pestriţ, tărcat, (pop.) prian, (înv. şi reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuş, (Transilv. şi Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheş, (Ban.) şar, (prin Ban.) şălean, (prin Olt. şi Ban.) şerguiat, (prin Transilv.) şvaiţăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.

bălţát adj. m., pl. bălţáţi; f. sg. bălţátă, pl. bălţáte

BĂLŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre părul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; tărcat. 2) (despre animale) Care are asemenea păr; tărcat. 3) fam. (despre haine, stofe, ţesături etc.) Care este colorat fără gust, în prea multe culori ţipătoare. Basma ~tă. ♢ A umbla după boi ~ţi a umbla fără rost. /<lat. balteatus