BETEŞÚG, beteşuguri, s.n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecţiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

BETEŞÚG s. v. afecţiune, boală, cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, infirmitate, insuficienţă, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

beteşúg s. n., pl. beteşúguri

BETEŞÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna func-ţionare a unei maşini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség