CUSÚR, cusururi, s.n. 1. Imperfecţiune, defect, meteahnă, hibă; p.ext. viciu 2. (Înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată) 3. (Înv.) Aluzie – Din tc. kusur

Cusur ≠ calitate, virtute, perfecţiune, merit

CUSÚR s. 1. v. defect. 2. v. anomalie. 3. v. patimă.

CUSÚR s. v. abatere, aluzie, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, rest, restanţă, vină, vinovăţie.

cusúr s. n., pl. cusúruri

CUSÚR ~uri n. 1) Latură negativă a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahnă; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusur