CĂLDÁRE, căldări, s.f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea şi transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ♢ Căldare de abur = instalaţie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acţiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conţinutul unei căldări (1). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munţilor înalţi; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ♢ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.

CĂLDÁRE s. 1. v. găleată. 2. v. circ.

căldáre s. f., g.-d. art. căldării; pl. căldări

CĂLD//ÁRE ~ări f. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toartă, în care se aduce sau se păstrează apa; găleată. 2) Conţinutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulară apărută în urma acţiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. căldării] /<lat. caldaria

căldáre (-ắri), s.f. – 1. Găleată. – 2. Alambic. – 3. Cristelniţă. – 4. Depresiune circulară în munţi. – Mr. căldare, megl. căldari. Lat. caldāria (Puşcariu, 259; REW 1503; Candrea-Dens., 229; DAR); cf. it. caldaia, caldaio, prov. caudera, fr. chaudière, sp. caldera, port. caldeira. Der. căldărar, s.m. (meşteşugar care face sau repară căldări); căldărăresc, adj. (de căldărar); căldărărie, s.f. (atelier de făcut căldări, cazane etc.); căldărărit, s.n. (meseria de căldărar); căldări, vb. (Trans., a murdări); căldărit, s.n. (înv., impozit pe distilarea alcoolului); căldăruşe, s.f. (dim. al lui căldare; plantă Aquilegia vulgaris; recipient pentru aspersor; varietate de struguri negri). Din rom. poate proveni ngr. ϰαρδάρι.