CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola.

CĂZNÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme.

căzní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căzneáscă

A SE CĂZN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă

A CĂZN//Í ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă