GLOB, (1, 2) globuri, s.n., (3) globi, s.m. 1. S.n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porţelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Şi în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafaţă exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor şi oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ♢ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafaţă exterioară este reprezentat aspectul bolţii cereşti. 2. S.n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S.m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.

GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) băşică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoaşă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.

glob (anat.) s. m., pl. globi

glob (geogr. ) s. n.

glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. glóburi

GLOB ~uri n. 1) Corp de formă sferică. 2) Planetă din sistemul solar, pe care a apărut şi se dezvoltă viaţa; Pământ. ♢ ~ul pământesc (sau terestru) sferoid pe care este desenată harta Pământului. 3) Sferă de sticlă sau de porţelan care protejează un bec sau o lampă. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de formă sferică a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în formă de sferă. ♢ Glob ocular = parte a ochiului care se găseşte în orbită. ♦ Corp sferic, de sticlă sau de porţelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. Corp ceresc de formă rotundă. ♦ Pământul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].