CINSTÍT, -Ă, cinstiţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credinţă; onest, corect; care nu înşală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti.

Cinstit ≠ depravat, josnic, necinstit

CINSTÍT adj. v. adorat, divinizat, idolatrizat, venerat.

CINSTÍT adj. 1. corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademe-nit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcţionar ~; comportare ~.) 2. v. sincer. 3. v. fidel. 4. v. ono-rabil.

CINSTÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A CINSTI. 2) Care este corect şi de bună-credinţă; onest; integru. Om ~. 3) Care manifestă un ataşament constant; care vădeşte statornicie în convingeri şi sentimente; devotat; fidel. /v. a cinsti