COMÚNĂ, comune, s.f. 1. Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate şi condusă de un primar. ♦ (În evul mediu) Aşezare urbană în ţările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăţi aşezate pe marile drumuri comerciale şi posedând o anumită autonomie. 2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societăţii omeneşti, caracterizată prin munca în comun şi prin împărţirea egală a bunurilor materiale. – Din fr. commune.

comúnă s. f., g.-d. art. comúnei; pl. comúne

COMÚN//Ă ~e f. 1) Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci şi a duce o viaţă în comun. ~ de muncă. ♢ ~ primitivă prima formaţie social-economică omenească. 2): ~a din Paris guvern revoluţionar, creat de muncitorii parizieni în 1871. 3) Diviziune administrativ-teritorială rurală compusă din unul sau mai multe sate şi condusă de un primar. 4) (în evul mediu în Europa Occidentală) Oraş care a obţinut independenţa faţă de stăpânul unui domeniu feudal. [G.-D. comunei] /<fr. commune

COMÚNĂ s.f. 1. Oraş medieval (dezvoltat în apusul Europei din vechile cetăţi situate pe căile de comunicaţie comercială), care se bucura de o anumită autonomie politică. ♦ Diviziune teritorială, administrată de un primar şi de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativă compusă din unul sau mai multe sate sau cătune şi condusă de un consiliu popular comunal. 3. Comună primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, corespunzând unor forţe de producţie slab dezvoltate, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi pe relaţii de colaborare şi ajutor reciproc. ♢ Comuna din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate; Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

COMÚNĂ s. f. 1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică. 2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor. ♢ C-a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)