CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ Loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (Jur.) Întâmplare viitoare şi nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. – Fr. condition.

CONDÍŢIE, condiţii s.f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariţia unui fenomen sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ♢ Condiţii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici şi abiotici în care trăieşte o fiinţă. 3. Clauză a unei înţelegeri, a unei convenţii, a unor negocieri etc. Condiţiile tratatului de pace. ♢ Loc. adj. adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ Loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor şi nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiţie fizică = situaţie a unui sportiv din punct de vedere fizic şi al pregătirii sale teoretice şi practice. – Din fr. condition.

CONDÍŢIE s. 1. v. situaţie. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.)

condíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condíţiei; pl. condíţii, art. condíţiile (sil. -ţi-i-)

CONDÍŢI//E ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiinţele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanţă. În aceste ~i. În ~i favorabile. ♢ ~i de existenţă totalitate a factorilor de mediu care asigură existenţa oamenilor. 3) (despre acorduri, convenţii etc.) Dispoziţie suplimentară. ~ile unui armistiţiu. ~i de pace. 4) Situaţie socială; loc în societate. ♢ De ~ care are calităţi morale înalte; nobil. 5) Situaţie de moment. În ~a noastră. 6) Situaţie juridică. ~a unei persoane. [Art. condiţia; G.-D. condiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. condition

CONDÍŢIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuieşte, oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 3. Întâmplare viitoare şi nesigură de care depinde existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situaţie, stare fizică sau socială a cuiva. ♢ Condiţie fizică = situaţie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice şi al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condiţiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].

CONDÍŢIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen. 2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept. 5. situaţie socială a cuiva. o ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (<fr. condition, lat. conditio)

Condiţie (boală) de etiologie necunoscută în care există o deformare structurală a ţesutului erectil al penisului Sursa: http://www.potencialis.ro/cns/glossary/overview.html