CONSTELÁŢIE, constelaţii, s.f. Grupare aparentă de stele în aceeaşi regiune a cerului, având o configuraţie specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.

CONSTELÁŢIE s. 1. (ASTRON.) (pop.) zodie. 2. semn, zodie. (Cele 12 ~ ale zodiacului.)

consteláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. consteláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. consteláţiei; pl. consteláţii, art. consteláţiile (sil. -ţi-i-)

CONSTELÁŢI//E ~i f. 1) Ansamblu aparent de stele care prezintă o figură convenţională şi stabilă. 2) fig. Grup de persoane ilustre unite în activitatea lor prin idei şi scopuri comune; pleiadă. [Art. constelaţia; G.-D. constelaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. constella-tion, lat. constelatio, ~onis

CONSTELÁŢIE s. f. 1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configuraţie specifică. 2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare. ♢ grup de oameni iluştri. (<fr. constellation, lat. constellatio)

CONSTELÁŢIE s.f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].