CONTROLÁ, controlez, vb. I. Tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. ♦ Tranz. şi refl. (Despre oameni) A-şi dirija propriile gesturi şi mişcări. – Din fr. contrôler.

CONTROLÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. supraveghea. 3. (TEHN.) a comanda, a regla. 4. a domina, a stăpâni. (~ spaţiul aerian.)

controlá vb., ind. prez. 1 sg. controléz, 3 sg. şi pl. controleáză

A SE CONTROL//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine. /<fr. contrôler

A CONTROL//Á ~éz tranz. 1) A supune unui control. ~ camera. ~ caietul. 2) A ţine sub control; a avea în dominaţie. Statul ~ează forţele armate. 3) (emoţii, reacţii, pasiuni etc.) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înfrâna; a înăbuşi. /<fr. contrôler

CONTROLÁ vb. I. tr. 1. a exercita un control. 2. a domina, a supune, a ţine sub control; a supraveghea. II. refl. (despre oameni) a-şi stăpâni mişcările, manifestările. (<fr. contr