CREŞTÍN, -Ă, creştini, -e, adj., s.m. şi f. I. Adj. Care aparţine creştinismului, privitor la creştinism. II. S.m. şi f. 1. Adept al creştinismului. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus.

Creştin ≠ necreştin, păgân

CREŞTÍN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.

creştín adj. m., s. m., pl. creştíni; f. sg. creştínă, pl. creştíne

CREŞTÍN² ~i m. Adept al creştinismului. /<lat. christianus

CREŞTÍN¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de creştinism; propriu creştinismului. /<lat. christianus