CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreţi, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, creţuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarţa pământului) A suferi o cutare². 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.

CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea forţelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creţ. – Din bg. kuta.

A cuta ≠ a descreţi

CÚTĂ s. 1. creţ, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. v. boţitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încreţitură. (~ a scoarţei terestre.) 5. v. încreţitură. 6. v. rid.

CUTÁ vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreţi. (Suprafaţa pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreţi.

cutá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cuteáză

cútă s. f., pl. cúte

CÚT//Ă ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); rid; zbârcitură; creţ. 3) Încreţitură a scoarţei pământeşti, apărută sub acţiunea forţelor tectonice. /<bulg. kuta

A SE CUT//Á mă ~éz intranz. 1) (despre produse textile, confecţii etc.) A face cute. 2) (despre scoarţa terestră) A se deforma în cute sub acţiunea proceselor interne. 3) (despre piele, faţă etc.) A căpăta cute; a se încreţi; a se zbârci; a se rida. /Din cută

A CUT//Á ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, ţesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută

cuţă¹, cuţe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâşii de slănină pentru afumat.

cuţă², cuţe, s.f. (reg.) 1. căţea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.