DEBILITÁTE, debilităţi, s.f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoţită de scăderea rezistenţei la eforturi şi la boli, datorită subnutriţiei, unor boli cronice etc. ♢ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puţin gravă decât iditoţia sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăşi însuşirea cunoştinţelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

DEBILITÁTE s. slăbănogeală, slăbiciune, şubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)

debilitáte s. f., g.-d. art. debilităţii; pl. debilităţi

DEBILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Stare de debil; slăbiciune fizică extremă. 2) Stare de insuficienţă mintală; înapoiere mintală. /<fr. debilité, lat. debilitas, ~atis

DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ♢ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă şi incompletă a inteligenţei; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].