DECĂDÉRE, decăderi, s.f. Faptul de a decădea; declin, regres. ♦ Degradare morală; declasare, depravare. ♦ Decădere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a săvârşirii anumitor infracţiuni. – V. decădea.

Decădere ≠ ascensiune, avansare, avânt, evoluare, progres, propăşire

DECĂDÉRE s. 1. v. declin. 2. declasare, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 3. corupere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradăţie. (~ moravurilor.) 4. v. corupţie.

decădére s. f. → cădere

DECĂDÉRE s.f. Faptul de a decădea; declin. ♦ Depravare. [< decădea].