DECĂZÚT, -Ă, decăzuţi, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din“) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi. – V. decădea.

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt.

decăzút adj. m., pl. decăzúţi; f. sg. decăzútă, pl. decăzúte

DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiţii sau formalităţi. [< decădea].