DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părţile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta

demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. şi pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. demontéze

A DEMONT//Á ~éz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalaţii) A desface în părţile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranţa în forţele proprii; a descuraja. /<fr. démonter

DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o maşină etc.) în părţile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].