DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet² (1); desăvârşit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. (Pop.) Aşa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De⁴ + plin.

DEPLÍN adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulţumire, realizare ~.) 5. v. nemărginit.

deplín adj. m. (sil. -plin), pl. deplíni; f. sg. deplínă, pl. deplíne

DEPLÍN² adv. În întregime; cu desăvârşire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin

DEPLÍN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârşit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin