DEPRESIÚNE, depresiuni, s.f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producţia se menţine la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare a populaţiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

Depresiune ≠ ridicătură

DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munţi pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demo-bilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

depresiúne s. f. (sil. -pre-si-u-) → presiune

DEPRESIÚN//E ~i f. 1) geogr. Formă de relief concavă, aflată la un nivel mai jos în comparaţie cu regiunile din jur; adâncitură a reliefului. ♢ ~ atmosferică zonă atmosferică cu presiune scăzută, favorabilă formării ciclonilor. 2) fig. Stare (patologică) de apăsare sufletească profundă şi persistentă; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dépression, lat. depressio, ~onis

DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristeţe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acţiunilor etc. , cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio].