DIÁC¹, dieci, s.m. 1. Scriitor de cancelarie şi slujbaş al vistieriei din ţările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învăţat. 2. (Reg.) Cântăreţ bisericesc. – Din sl. dijakŭ.

DÍAC², diace, s.n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducţie, sub acţiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.

DIÁC s. v. cărturar, erudit, învăţat, savant.

DIÁC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din ţările române.) 2. v. dascăl.

diác s. m. (sil. di-ac), pl. diéci

diác s. n. (sil. di-ac), pl. diáce (sil. di-a-ce)

DIÁC diéci m. 1) (în Moldova şi în Muntenia medievală) Slujbaş în cancelaria domnească, însărcinat cu scrierea uricelor; uricar; grămătic. 2) Persoană care conduce un cor bisericesc. [Sil. di-ac] /<sl. dijaku