DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. şi fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos şi curat, a se ferchezui; (peior.) a se găti prea mult. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui d i i k ó).

DICHISÍ vb. v. găti.

dichísi vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dichiseáscă

A SE DICHIS//Í mă ~ésc intranz. 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos şi curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată faţă de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa

A DICHIS//Í ~ésc tranz. 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa