DICHÍS, dichisuri, s.n. (Pop. şi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).

DICHÍS s. v. găteală, instrument, podoabă, sculă, unealtă, ustensilă.

dichís s. n., pl. dichísuri

DICHÍS ~uri n. 1) mai ales la pl. Obiecte mărunte necesare într-o activitate. ♢ Cu tot ~ul cu toate cele necesare; cu grijă; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit ca podoabă. /v. a dichisi

dichís, dichísuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. găteală, ornament, podoabă. 2. (la pl.) obiecte mărunte, piese, accesorii lipsite de importanţă. 3. bună rânduială, rost. 4. mirodenii.