DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăţi; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane şi despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alţii, greu de mulţumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.

Dificil ≠ facil, uşor, lejer

DIFICÍL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înţeles.) 6. adj. ane-voios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretenţios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretenţios. (O plantă orna-mentală ~.)

dificíl adj. m., pl. dificíli; f. sg. dificílă, pl. dificíle

DIFICÍL ~ă (~i, ~ e) 1) Care se face cu mari eforturi; greu de realizat. 2) Care provoacă griji şi incomodităţi. O situaţie ~ă. Poziţie ~ă. 3) (despre persoane) Care se împacă greu cu alţii; greu de satisfăcut; capricios; năzuros; mofturos. Copil ~. /<fr. difficile, lat. difficilis

DIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăţi, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].