DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [Pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije „răsuflare“.

DIHÁNIE s. v. fiară.

DIHÁNIE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare.

dihánie s. f. (sil. -ni-e), art. dihánia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihánii; pl. dihănii, art. dihăniile (sil. -ni-i-)

DIH//ÁNIE ~ănii f. 1) Animal sălbatic; jigodie; jiganie; jivină; lighioană. 2) Fiinţă imaginară de dimensiuni mari şi neproporţionate; namilă; monstru. 3) pop. Fiinţă vie; vietate. [Art. dihania; G.-D. dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije