DISTRIBÚŢIE, distribuţii, s.f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreţi; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreţilor care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăţilor unui element. 2. Ansamblul organelor unei maşini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcţionare a maşinii. – Din fr. distribution, lat. distributio.

DISTRIBÚŢIE s. 1. v. distribuire. 2. v. alcătuire.

distribúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. distribúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. distribúţiei; pl. distribúţii, art. distribúţiile (sil. -ţi-i-)

DISTRIBÚŢI//E ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod în care sunt repartizate rolurile într-o piesă de teatru sau într-un film. 3) Totalitate a actorilor care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei maşini, care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcţionare a maşinii. 5) lingv. Totalitate a poziţiilor unui element în cadrul unor contexte variate. [Art. distribuţia; G.-D. distribuţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. distribution, lat. distributio

DISTRIBÚŢIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru. 2. Totalitatea organelor unei maşini care comandă automat diferite faze de funcţionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul poziţiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. [Gen. -iei, var. distribuţiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio].