DIVINIZÁ, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităţilor, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.

DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.

divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. şi pl. divinizeáză

A DIVINIZ//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe) A trece în rândul divinităţilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser

DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităţilor. [< fr. diviniser].