DOL, doluri, s.n. (Jur.) Acţiune făcută cu rea-credinţă, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credinţă. (Condamnat pentru ~.)

dol s. n., pl. dóluri

DOL ~uri n. Acţiune frauduloasă întreprinsă cu scopul de a determina pe cineva să săvârşească un act juridic dubios. /<fr. dol, lat. dolus

DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll].

DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol].