DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s.m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obţină ceva. 2. S.m. Plantă erbacee cu frunzele lungi şi înguste şi cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.

DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)

dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice

DÓRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care doreşte; care manifestă o dorinţă; doritor. /dor + suf. ~nic