DOSPÍ, pers. 3 dospeşte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acţiunea unui ferment sau a unei substanţe chimice specifice introduse intenţionat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentaţie, modificându-şi (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acţiunea unor fermenţi naturali, în condiţii specifice de căldură, umezeală etc. – Din scr. dospeti.

DOSPÍ vb. v. fermenta.

DOSPÍ vb. a creşte, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.)

dospí vb., ind. prez. 3 sg. dospéşte, imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dospeáscă

A DOSP//Í ~ésc intranz. 1) (despre alu-at) A se transforma într-o masă afânată sub acţiunea drojdiilor sau a altor fermenţi; a creşte. 2) (despre substanfe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi îndelungat. /<sb. dospeti