DOVÁDĂ, dovezi, s.f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ♢ Loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ♢ Loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ Spec. Probă juridică. 2. Act, document prin care se adevereşte ceva; adeverinţă. – Din dovedi (derivat regresiv).

DOVÁDĂ s. 1. indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. şi reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ezi în sprijinul ...) 2. atestare, mărturie, probă. (Iată o ~ elocventă.) 3. v. motiv. 4. v. probă. 5. v. act. 6. v. adeverinţă.

dovádă s. f., g.-d. art. dovézii; pl. dovézi

DOV//ÁDĂ ~ézi f. 1) Argument care serveşte la demonstrarea unui adevăr; probă; mărturie. ♢ Ca (sau drept) ~ pentru a demonstra că... 2) Document prin care se confirmă un adevăr. /v. a dovedi