DRÓJDIE, drojdii, s.f. 1. Substanţă depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ♢ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaţ de cafea. 2. (În sintagma) Rachiu de drojdie (şi eliptic) = rachiu făcut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Rămăşiţă, reminiscenţă, urmă. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăţi; pleavă, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii şi de obicei produc fermentaţia alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuinţat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. droždijen.

DRÓJDIE s. v. lepădătură.

DRÓJDIE s. 1. levură, (reg.) ţaică. (~ de bere.) 2. v. maia. 3. drojdie selecţionată = ferment selecţionat. 4. (prin Ban.) logor. (~ depusă pe fundul unui butoi.) 5. v. zaţ.

drójdie s. f. (sil. -di-e), art. drójdia (sil. -di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (sil. -di-i-)

DRÓJDI//E ~i f. 1) Colonie de ciuperci microscopice unicelulare care produc fermentaţia alcoolică sau dospirea aluatului. 2) Preparat conţinând asemenea microorganisme şi folosit la dospirea alua-tului. 3) Materie care se depune pe fundul unui vas când un lichid se află mai mult timp în el. ~ de vin. 4) fig. Ceea ce rămâne după ce se consumă ceva; rămăşiţă. 5) cu sens colectiv fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; pleavă; putregai. [Art. drojdia; G.-D. drojdiei; Sil. -di-e] /<sl. droždijen