DRUG, (1, 2) drugi, s.m., (3) druguri, s.n. 1. S.m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuinţări (în lucrări de construcţii). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S.m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de ţesut manual. 3. S.n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obţin pe cusătură linii (dese şi) pline. – Din scr. drug.

DRUG s. v. bară, carâmb, ceafă, cerbice, lingou.

DRUG s. 1. bară. (Un ~ de fier.) 2. (reg.) rudă. (Un ~ de stejar.) 3. v. pârghie. 4. v. broască.

drug (bară, parte a războiului de ţesut) s. m., pl. drugi

drug (broderie) s. n., pl. drúguri

DRU//G ~gi m. 1) Bară (groasă) de fier sau de lemn folosită, mai ales, în contrucţii. 2) Fiecare din cele două tălpi ale războiului de ţesut cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele; tălpig. /<sb. drug