DURITÁTE, durităţi, s.f. 1. Calitatea, însuşirea de a fi dur¹ (1), proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistenţă la zgâriere, străpungere, deformare. 2. Proprietatea unei ape de a conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială. 3. (Atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violenţă, cruzime. – Din fr. dureté, lat. duritas, -atis.

DURITÁTE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, constrângere, cruzime, ferocitate, intransigenţă, neîndurare, neomenie, răutate, rigoare, rigurozitate, sălbă-ticie, severitate, străşnicie, stricteţe, violenţă, vitregie.

DURITÁTE s. 1. v. tărie. 2. agresivitate, brutalitate, impulsivitate, nestăpânire, violenţă. (~ tempera-mentală a cuiva.)

duritáte s. f., g.-d. art. durităţii; (manifestări) pl. durităţi

DURIT//ÁTE ~ăţi f. Caracter dur. [Art. duritatea; G.-D. durităţii] /<fr. durité, lat. duritas, ~atis

DURITÁTE s.f. 1. Calitatea unui lucru de a fi dur. ♦ Calitate a radiaţiilor ionizante de a fi penetrante. 2. Calitatea unei ape de a conţine săruri minerale în mare proporţie. 3. (Fig.) Asprime, severitate. [Cf. fr. durete, lat. duritas].