ELECTROACÚSTIC, -Ă, electroacustici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilaţiilor acustice în oscilaţii electromagnetice şi invers, precum şi metodele de măsurare corespunzătoare şi aplicaţiile tehnice ale acestei transformări. 2. Referitor la electroacustică (1), de electroacustică. [Pr.: -tro-a-] – Din fr. électro-acoustique, germ. Elektroakustik.