EMIŢĂTÓR, -OÁRE, emiţători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ♢ Post emiţător = post de radioemisiune. 2. S.n. Dispozitiv, aparat sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emiţător radio = radioemiţător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).

Emiţător ≠ receptor

EMIŢĂTÓR s., adj. 1. s. emiţător radio = radioemiţător. 2. adj. transmiţător, (rar) emisiv. (Staţie õare.)

emiţătór adj. m., pl. emiţătóri; f. sg. şi pl. emiţătoáre

emiţătór s. n., pl. emiţătoáre

EMIŢĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. ~ de radio. /a emite + suf. ~ător

EMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].