EPÓDĂ, epode, s.f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia şi ultima a cântecului unui cor, după strofă şi antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.

epódă s. f., g.-d. art. epódei; pl. epóde

EPÓDĂ s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă şi antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec].