ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. Fig. Greu de înţeles ♢ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.

ERMÉTIC adj. etanş. (Închidere ~.)

ermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg. ermétică, pl. ermétice

ERMÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieşirea fluidelor; etanş. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înţeles; impenetrabil; obscur. Stil ~. /<fr. hermétique

ERMÉTIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsând să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înţeles, de neînţeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiştilor) Care este în legătură cu medicina universală şi cu transmutaţia metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].