EXILÁT, -Ă, exilaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din ţara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

EXILÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din ţara sa. /v. a exila

EXILÁT, -Ă adj., s.m. şi f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila].