VULCÁN, vulcani, s.m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupţia la suprafaţa solului a lavei şi a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ♢ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi ameninţat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănţuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acţiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau ameninţătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupţia la suprafaţa solului a unor gaze care antrenează apă şi nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

vulcán s. m., pl. vulcáni

VULCÁN ~i m. Ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă. ♢ ~ activ vulcan care continuă să erupă. ~ stins vulcan care a încetat să erupă. 2) Situaţie în care în orice moment poate porni o primejdie; circumstanţă periculoasă. ♢ A sta pe un ~ a fi urmărit în permanenţă de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan

VULCÁN s.m. Ridicătură muntoasă de formă conică, având o deschizătură largă în centru prin care pot ieşi la suprafaţă gaze, lavă, cenuşă etc. ♦ (Fig.) Loc de unde poate porni o acţiune primejdioasă. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].