FĂPTÚRĂ, făpturi, s.f. 1. Fiinţă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfăţişare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformaţie, structură (a unei fiinţe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – Lat. factura.

FĂPTÚRĂ s. v. aspect, configuraţie, confor-maţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, înfăţişare, profil, struc-tură, zeitate, zeu.

FĂPTÚRĂ s. 1. v. animal. 2. v. vedere. 3. v. sta-tură. 4. v. natură.

făptúră s. f., g.-d. art. făptúrii; pl. făptúri

FĂPTÚR//Ă ~i f. 1) Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi a se mişca; vietate; vieţuitoare; animal; creatură. 2) Înfăţişare fizică exterioară; structură a corpului. 3) Lume materială; fire. /<lat. factura