FONDÁNT, -Ă, fondanţi, -te, adj., subst. 1. Adj. Care se moaie, care se topeşte uşor. 2. S.m. Substanţă sau amestec de substanţe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impurităţile, formând cu acestea o zgură la suprafaţa topiturii. 3. S.f. Bomboană preparată dintr-o umplutură moale cu nucă, zahăr, diferite arome etc., acoperită cu o glazură asemănătoare cu şerbetul. ♢ (Adjectival) Bomboană fondantă. 4. S.m. Medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. – Din fr. fondant.

fondánt adj. m., pl. fondánţi; f. sg. fondántă, pl. fondánte

fondánt (substanţă, medicament) s. m., pl. fondánţi

FONDÁN//T ~ţi m. Substanţă care grăbeşte topirea componenţilor dintr-un amestec sau serveşte la separarea impurităţilor din el. /<fr. fondant

FONDÁNT s.n. În gastronomie, pastă albă, moale şi omogenă, din sirop de zahăr, colorată şi aromatizată, folosită în bombonerie ca interior de bomboane, iar în cofetărie drept glazură pentru prăjituri; fr. fondant.

FONDÁNT s.m. 1. (Metal.) Substanţă care formează împreună cu altă substanţă un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenţilor. 2. Medicament care ajută la reducerea unei inflamaţii. 3. Şerbet. // adj.f. Bomboană fondantă (şi s.f.) = bomboană făcută dintr-o compoziţie asemănătoare şerbetului şi umplută cu o compoziţie aromată. [< fr. fondant].