FRÍGE, frig, vb. III. 1. Tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige-linte s.m. invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranz. şi refl. A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ♢ Expr. (Tranz.) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferinţă morală. ♦ (Despre alţi agenţi decât căldura; adesea fig.) A provoca o senzaţie usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranz. (Despre corpuri fierbinţi) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Refl. Fig. (Fam.) A se păcăli, a se înşela, a rămâne păgubaş. [Perf. s. fripsei, part. fript] – Lat. frigere.

FRÍGE vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.

FRÍGE vb. 1. v. prăji. 2. a (se) arde. (M-am ~ la deget, de la plită.) 3. v. arde.

fríge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. frig, imperf. 3 sg. frigeá, perf. s. 1 sg. fripséi, 1 pl. frípserăm; ger. frigând; part. fript

A SE FRÍGE mă frig intranz. 1) (despre fiinţe) A-şi cauza o durere acută (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se arde; a se pârli. /<lat. frigere

A FRÍGE frig 1. tranz. 1) (alimente, în special carne sau peşte) A prepara prin supunere la acţiunea focului (în tigaie, în ceaun, la grătar, în frigare). 2) (fiinţe sau părţi ale corpului) A face să suporte o durere fizică (prin ceva fierbinte). 3) A face să se frigă. 2. intranz. (surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi; a răspândi căldură foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a pârli; a păli. Soarele frige. /<lat. frigere

FRÍGE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar şi alte alimente, prin expunere directă la radiaţii calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăţi de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proţap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinşi, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.