FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.

FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mişcare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.

fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. şi pl. fulgerătoáre

FULGERĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândeşte repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuţeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt şi pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător

FULGERĂTÓR¹ adv. Ca fulgerul; cu iuţeală mare. /a fulgera + suf. ~ător